Palatul Ministerului Agriculturii a fost inaugurat în anul 1895, construcția fiind în stilul renașterii franceze.

Cel care a pus bazele clădirii în forma de U este arhitectul Louis Pierre Blanc, corpurile simetrice fiind dispuse în jurul unei curți interioare.

Situat în Piața Universității, Palatul se impune prin corpul central decorat cu basoreliefuri și un ceas situat sub o cupola grandioasă.

Palatul Ministerului Agriculturii a fost și rămâne singura clădire care încă de la inceput a adăpostit o singura instituție.

MERITĂ ȘTIUT:

Reorganizarea administrativă şi economică a orașului București a prins contur încă din timpul domniei lui Gheorghe Bibescu (1842-1848) în Ţara Românească şi mai cu seamă după revoluția de la 1848. Administraţiile care s-au succedat la conducerea Ţării Româneşti, în perioada 1853-1859, nu au continuat ridicarea de edificii şi construcţii cu destinaţie administrativ urbană, aşa cum se începuse încă din vremea domnitorului Alexandru Ghica.

În anul 1894 s-a pus piatra fundamentală la localul Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor pe Bulevardul Carol I. Clădirea a fost înălţată în anul 1895 şi inaugurată la 30.IV.1897. Una dintre putinele cladiri din Bucuresti in care functioneaza de la inceput si pana astazi aceeasi institutie – Palatul Ministerului Agriculturii a fost zidit şi mobilat după proiectul arhitectului elveţian Louis Pierre Blanc, în stilul renaşterii franceze, care a mai realizat şi Institutul de Medicină şi Farmacie între 1901-1902.

Palatul privilegiat din perspectivă urbanistică este așezat într-un punct nodal al Bucureștiului, la intersecția a două mari bulevarde care străbat orașul de la est la vest – Bulevardul Carol 1, respectiv de la nord la sud – Bulevardul I.C. Brătianu.

Clădirea este compusă din trei corpuri, are o curte de onoare pătrată, cu porți înalte la stradă, formând o compoziție simetrică. Corpul central conține intrarea principală, marcată de doi giganți care suportă balconul de la etajul I, terminată printr-un fronton curb, decorat cu sculpturi alegorice ce înfățișează bogăția pământului. Volumele laterale, cu fațadele spre stradă, sunt tratate în stil corintic și au frontoane și acoperișuri piramidale. Clădirea cuprinde 4 niveluri, iar subsolul înălțat, din piatră masivă, constituie și soclul clădirii.

Activitățile economice sunt aici arătate prin cei patru cherubi care se văd în prim plan. În partea stângă sunt reprezentanții zeului comerțului, a lui Hermes sau Mercur în latină, văzut aici prin cascheta lui cu aripi care ține sub braț un balot de mărfuri.

De asemenea, aici la picioarele primului cherub sunt niște funii, semnificând parâmele de corabie, transportul de mărfuri, văzut aici și în această roată cu aripi, ea semnifică transportul de cale ferată de persoane și mărfuri.

Comunicațiile, de asemenea sunt văzute și în acest stâlp de telegraf, care semnifică poșta și telegraful acelor vremuri.

Agricultura, cea mai importantă activitatea economică a României, este văzută în acest cherub, care în această panoplie reprezintă zeița agriculturii Demetra sau Ceres în latină, care ține pe umăr un snop de spice de grâu, principala recoltă a României, recoltate cu secera văzută aici la brâu și încalecă un corn al abundenței cu struguri, mere și alte fructe.

O altă parte a economiei enorm de importantă este industria, văzută în acest cherub care ține în mână o roată dințată, simbolul industriei.

Spațiile interioare sunt expresia simetriei exteriorului. Intrarea centrală conduce către cele două săli de ședință principale ce poartă numele a doi importanți agronomi români: Gheorghe Ionescu-Șișești și Ion Ionescu de la Brad. Încadrarea holului principal de alte două holuri generoase în plan perpendicular este o expresie arhitecturală pe care Louis Pierre Blanc o exercită și în două alte mari lucrări – Palatul Universității din Iași și Palatul Facultății de Medicină din București. Mozaicul de la nivelul pardoselii și coloanele au fost realizate de antreprize cu maeștri italieni, iar întreaga arhitectură interioară este aliniată la standardele occidentale.

(*sursă documentare: www.madr.ro)