Necesitatea îmbunătățirii infrastructurii rutiere, aflată într-o stare precară și cu regiuni lipsite de drumuri de mare viteză, s-a transformat de către decidenți (guvern, instituții, partide) într-un mod de a controla visele și speranțele românilor, în scopuri identificabile mai degrabă pe persoană fizică.
Din păcate, momentul în care infrastructura rutieră de transport a devenit argument politic se suprapune cu momentul în care minciuna și escaladarea firescului și-au făcut prezența.
Scopul nostru este de a prezenta o altă perspectivă, printr-o analiză temeinică și fără interese ascunse. În cele ce urmează vom argumenta modul în care suntem ținuți captivi, într-o stare de falsă speranță.
Vedem doar ce ni se arată, însă nu toată realitatea unui parcurs greșit, care se poate finaliza cu consecințe grave pentru viitorul României.
Ne concentrăm atenția, în acest articol, pe Programul Operațional de Transport POT – axa 1 drumuri de mare viteză, făcând însă trimiteri și la PNRR.
- Scurt istoric pe programele operaționale de transport.
Programul operațional de transport precedent
Contribuția națională (cofinanțarea) era de 15%!!! din valoarea fondurilor nerambursabile atrase pe Axa aferentă drumurilor de mare viteză: drumuri expres și autostrăzi.
SINTEZA PROGRAMULUI OPERAȚIONAL TRANSPORT 2021-2027 – iunie 2020
Sursa aici.
Sursa de finanțare a Programului Operațional:
- Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR);
- Fondul de Coeziune (FC)
- și Co-finanțare națională (buget de stat)
Rata medie de cofinanțare la nivel de Program Operațional: Regula era 85% fonduri europene, 15% buget național !!!
Excepție Axa 1 – rutier, unde este prevazută o rată de cofinanțare de 60%!!!
AXA 1 – Îmbunătăţirea conectivităţii prin dezvoltarea rețelei TEN-T de transport rutier, respectiv toate drumurile de mare viteză naționale, fie că este vorba de drumuri expres sau autostrăzi.
2. De ce 300% prostie pură? Pentru că:
Ce înseamnă o contribuție/cofinanțare națională de 15% versus o contribuție de 60%?
- contribuție/cofinanțare națională de 15% înseamnă că la fiecare milliard de euro atras din fonduri nerambursabile, România cofinanțează cu 150 de milioane.
- contribuție/cofinanțare națională de 60% înseamnă că la fiecare milliard de euro atras pe fonduri nerambursabile, România cofinanțează cu 600 de milioane.
Așadar, singuri ne-am impus o contribuție mai mare cu 300% pentru aceeași sumă de atras din fonduri europene.
Mai mult decât atât, deși AXA 1 o declarăm prioritatea numarul 1 în documentele strategice, prin impunerea cofinanțării naționale de 60%, facem ca fix proiectele de pe AXA 1 să fie cele mai greu finanțabile din fondurile nerambursabile (care în mod normal erau în proporție de 85% gratis).
În date concrete:
Sursa aici.
În Programul Operaţional Transport 2021-2027 Axa Prioritară 1 – Îmbunătățirea conectivității prin dezvoltarea rețelei TEN-T de transport rutier se precizează:
Buget Total:
4,81 miliarde euro, din care FEDR 469 milioane euro și FC 1,45 miliarde euro.
Contribuția națională va fi de 2,89 miliarde!!
Cu o cofinanțare națională de 15%, așa cum ar fi fost normal și nu cum a fost modificată de Ministerul Fondurilor Europene, ar fi fost de 720 de milioane de euro, respectiv de 4 ori mai mică.
Rămâne întrebarea: De ce să accesăm fonduri de 4,81 miliarde euro, cu o contribuție de 2.89 miliarde de euro, când o puteam face cu doar 720 de milioane de euro?
Este ideea cofinanțării naționale de 60% bună pentru România? Mai ales că această cofinanțare de 60% este doar alegerea Ministerului Fondurilor Europene.
Versus acestui buget de 4.81 miliarde de euro, avem proiecte prevazute în POT în valoare de 14 miliarde euro (13 proiecte) și o listă de rezervă (6 proiecte) în valoare de 2,237 miliarde euro. Cine să creadă că se vor face mai mult de 2-3 proiecte din cele 19 din lista POT?
