ACESTA este unul dintre cele mai fascinante și mai vechi monumente egiptene care reprezintă frumusețea și puterea epocii Faraonilor și efectul voinței, a fost început sub domnia regelui din Amenhetop. Acesta a fost fiul lui Habu, iar perioada de guvernare a durat din 1391 î.Hr. până în 1353 î.Hr..
Imoresionanta construcție dăinuie pe malul de est al Nilului. Templul Luxor este o destinație mereu solicitată și preferată de turiștii care iubesc cultura și istoria faraonilor. Templul ilustrează, prin fiecare element, prin fiecare… „metaforă” cuprinsă în construcție, cum gândeau faraonii la acea vreme și care era modalitatea lor ideală de a face o dezvoltare istorică și politică.
Templul de la Luxor a inclus 2 obeliscuri uriașe și fascinante datorită designului realizat. Unul este situat in Luxor, iar celalalt a fost furat și găsit la Paris în Place de la Concorde.
Demn de știut, s-au găsit, de asemenea, epigrafiile regelui pe prima ușă a templului, iar acele epigrafe explicau evenimentele din istorie și civilizația faraonică, viața regelui Ramsisi al II-lea și victoria sa în bătălia de la Qadesh, pe uși erau 6 statui.
Templul avea 72 de coloane construite într-un stil unic care demonstrează măiestrie absolută.
Templul a fost clădit din material de construcție refolosit (spolia). Templul inițal capela a fost ridicată în timpul domniei faraonului Amenhotep III din dinastia a XVIII-a. Faraonul Amenophis III lasă să se clădească în timpul lui sanctuarul situat în partea sudică a templului, sala de coloane urmând să fie construită în timpul domniei faraonului Amenophis IV, când s-a renunțat la cultul lui Amon. Construcția sălii de coloane este continuată sub Tutanchamun și Haremhab.
În timpul lui Ramses II va fi construită coloana cu obeliscul, iar în timpul lui Nektanebos I se realizează curtea cu piloni.
În privința obeliscurilor, acestea reflectau apetitul egiptenilor pentru exploatarea iluziilor vizuale. Cele două coloane nu sunt de aceeași înălțime, dar, prin construcția clădirii și amplasarea lor față de zidul din spate, dădeau impresia că sunt egale. Simbolismul este prezent la tot pasul în acest spațiu sacru. De pildă, pentru vechii egipteni, un sanctuar dedicat lui Anubis, realizat sub forma unui șacal, era zeul însuși.
Trebuie luat în seamă că…totul aici se învârtea în jurul religiei. Cei 50 000 de locuitori (un număr record pentru o așezare a acelor vremuri) participau cu entuziasm la festivalul anual Opet. În perioada revărsării apelor Nilului, procesiunea pornea în urma statuilor care îi reprezentatu pe zeul Amun, soția sa, Mut și Khonsu, copilul lor. Vorbind despre Luxir și Festivalul Opet, nu putem trece peste un alt monument aflat la mare cinste și anume templul din Karnak. Cele două spații sacre erau unite de o alee străjuită de 700 de sfincși dăltuiți în gresie. Aleea Sfincșilor a fost realizată în timpul celei de-a 30-a dinastii, iar trăsăturile statuilor sunt umanizate.
O construcție care fascineazăși uluiește deopotrivă. Și ne „vorbește” din toți rărunchii despre măiestria constructorilor antici.
