„Se-nalţă Transfăgărăşanul
Pe culmi şi creste carpatine,
Fragment din măreţia ţării”
(General de brigadă (r.) Nicolae Mazilu, comandantul Regimentului 52 Geniu Alba Iulia, care a lucrat la tronsonul de „Nord” al Transfăgărăşanului).
“La 20 septembrie 1974, pe platoul Bâlea Lac, la cota 2042, a fost inaugurat Transfăgărăşanul, o grandioasă lucrare de infrastructură care a deschis o nouă legătură între Muntenia şi Transilvania.
Drumul naţional Transfăgărăşan traversează cel mai înalt lanţ muntos din ţara noastră, Munţii Făgăraş, de la barajul lacului de acumulare Vidraru până la şoseaua Sibiu-Făgăraş, pe parcursul a 90 de kilometri. Trecerea de pe versantul sudic pe cel nordic se realizează printr-un tunel lung de 887 de metri, situat între vârfurile Capra şi Paltinul, la altitudinea de 2042 metri.
Construcţia a început în anul 1969. Armata a acţionat într-o primă etapă cu două detaşamente de genişti din Regimentul 1 Geniu „Alexandru Ioan Cuza”, din Râmnicu Vâlcea. Acestea, cu un efectiv de aproximativ 200 de militari fiecare, au atacat lucrarea din două părţi: de la nord la sud, de la şoseaua Sibiu-Făgăraş, pe valea Bâlei, către cabana Bâlea Cascadă şi de la sud la nord pe marginea lacului Vidraru şi valea Caprei.
Începând cu decembrie 1970, Regimentul 1 Geniu şi-a retras efectivele în partea de „Sud”, iar partea de „Nord” a fost preluată de Regimentul 52 Geniu din Alba Iulia.
La începutul anului 1973 s-a executat o a doua mare manevră de forţe, în partea de „Sud” a şantierului, astfel Regimentul 1 Geniu s-a retras pe valea pârâului Capra, iar pe conturul lacului Vidraru a fost constituită o nouă unitate de geniu sub comanda colonelului Gheorghe Buzatu.
Pe măsura creării fronturilor de lucru şi creşterii volumului de lucrări, unităţile de geniu au fost întărite şi cu militari din unităţi de alte arme, aceste efective schimbându-se din şase în şase luni, iar atunci când a fost nevoie de forţe sporite de geniu pentru realizarea anumitor obiective, periodic au fost trimise pe Transfăgărăşan subunităţi constituite, din aproape toate unităţile de geniu din ţară.
Pentru realizarea acestei lucrări de excepţie, ce rivalizează cu marile drumuri din Alpi, s-au executat circa 4 milioane metri cubi de terasament, 290 de mii metri cubi de fundaţii, 598 de mii metri pătraţi de suprastructuri de macadam, 290 de mii metri cubi de zidărie, 830 de lucrări transversale, 27 de viaducte şi poduri deosebit de rezistente, s-au folosit peste 6 milioane de kilograme de explozibil, iar utilajele şi maşinile au consumat mai bine de 18 milioane de motokilometri.
Cu prilejul inaugurării drumului Transfăgărăşan au fost decoraţi cu ordine şi medalii 553 de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi”, consmena presa vremii.
Poate… s-a construit dintr-o ambiție… aputerii de atunci, poate dintr-o necessitate… S-au făcut sacrificii enorme, ulterior a fost modernizat… și, în timp, a devenit o realizare magistrală, o încununare a unui proiect grandios ce pare că a preluat la propriu esența legendei Meșterului Manole și a devenit CEL MAI FRUMOS DRUM DIN LUME.
La mulți ani, Transfăgărășan!
surse foto: ziare.com, armataromaniei.ro, turismistoric.ro, YouTube
