Purta-v-ar pașii prin București… atâtea case, amintiri, povești…
Casa Bosianu din Parcul Carol l-a găzduit pe Alexandru Ioan Cuza înainte de Unirea Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859. În prezent acolo găsim biblioteca Institutului Astronomic al Academiei Române.
Ceav frumos, emblematic, chiar, pentru o anumite file din istoria patriei, care ne aduce aminte că… fără trecut nu există viitor. Datorită trecutului, România este una dintre țările ce se pot mândri cu o istorie complexă, care ne-a definitiv ca una dintre principalele țări din Europa și care a avut un rol important în marile momente din ultimele secole.
Tot astel, putem înțelege și gariul comun în care, la noi, istoria și… arhitectura rostesc peste veacuri…
Constantin Bosianu provine dintr-o familie boierească, este fiul paharnicului Andrei Bosianu. Urmează cursurile scolii Sfantul Sava, apoi merge la Anvers și Paris pentru a-și desăvârși pregătirea în științe jurdice. Este unul dintre marii susținători ai lui Alexandru Ioan Cuza. Ocupă numeroase funcții în conducerea noului stat român (premier al României, director al Ministerului Justiției şi decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti) și în 1879 ajunge să fie primit ca membru în Academia Română.
Povestea casei este și ea una extraordinară și mai puțin cunoscută. În timpul Războiului Crimeiei, Bosianu a cerut arhitectului Luigi Lipizer să îi ridice o locuință pe moșia sa din acea zonă. La modă în acea vreme era stilul neogotic, din acest motiv s-a ales acest stil pentru locuința marelui jurist. Se pare că aici s-ar fi pregătit, în secret, actul Unirii de la 1859. Ba chiar mai mult înaintea alegerilor din 24 ianuarie, însuși se pare că aici domnitorul Cuza a fost găzduit în vila Bosianu, singura care-i putea garanta siguranța, atât prin turnul înalt de observație și prin trupele de arnăuți care înconjurau casa, cât și datorită încrederii de care se bucura proprietarul.
Imobilul a devenit reședința președintelui Consiliului de miniștri ai României pe durata guvernului Bosianu (26 ianuarie și 14 1865). Se pare că din acea perioadă a fost creată frumoasa bibliotecă existentă și acum în imobil. După moartea proprietarului clădirea a fost preluată de stat și a ajuns în cele din urmă în patrimoniul Institutului Meteorologic, care funcționa atunci la Herăstrău. Până la construirea pavilioanelor speciale pentru Institutul Meteorologic, Casa Bosianu i-a servit drept sediu.
Din cauza cutremurelor din 1940 și 1977, casa a suferit diverse stricăciuni, a fost restaurată de arhitectul Octav Dimitriu în anul 1992, dar în prezent este una dintre casele boierești prea puțin cunoscute publicului (potrivit site-ului turismisiric.ro).
Un locce ar merita să fie mult maim ult cunoscut și promovat. Dacă ne mai„arde” de cultură, de simție românească, de… frumos…
„Este o casă care are într-adevăr o istorie foarte bogată, atât prin personalitatea proprietarului ei, pentru că este vorba de Constantin Bosianu, cât şi pentru ce s-a întâmplat în această casă de-a lungul istoriei, până în zilele noastre. Pentru că, la ora actuală, este sediul bibliotecii Institutului Astronomic al Academiei Române, deci, iată, ea continuă să fie vie”, a afirmat într-un interviu filmat pentru Descoperă Magda Stavinschi, astronom şi fost director al Institutului Astronomic al Academiei Române.
„Casa Bosianu a fost făcută, se pare, înaintea Casei Librecht, dar totuşi asemănările sunt izbitoare. De la stilul neogotic, de la detaliile ferestrelor, de la anumite sugerări chiar de arhitectură masonică. Aici se află camere octogonale, se află, se pare, steaua lui David pe detaliile de la ferestre. Deci sunt câteva detalii care ne fac să fim convinşi că autorul acestei case a fost acelaşi, arhitectul Ludovic Lipizer”, menţionează Magda Stavinschi.
Aceasta este de părere că imobilul era un conac relativ mic pentru acea vreme, deoarece Constantin Bosianu avea o familie cu doi copii. „E concepută pe două niveluri, un mezanin şi un subsol, care practic reia compartimentarea mezaninului. Sunt cinci încăperi, dintre care una, cea mai frumoasă din punctul meu de vedere, este dormitorul care păstrează alcovul sub care se afla patul în care a dormit Constantin Bosianu şi, după aceea, alte personalităţi ale astronomiei româneşti, de data aceasta”, adaugă astronomul Magda Stavinschi.
În partea de nord-est a Casei Bosianu există o scară de intrare cu o treaptă cu o ridicătură, care se mai regăseşte la câteva clădiri din Bucureşti, precum Palatul Suţu. Rolul ei era de a înlesi urcarea şi coborârea de pe cal sau din trăsură.
„Există un turn care se pare că nu duce nicăieri, dar totuşi înfrumuseţează această clădire, şi un detaliu care merită menţionat: la uşi se află trei gemuleţe care au culorile roşu, galben şi albastru. Sunt culorile tricolorului care erau folosite încă pe vremea lui Tudor Vladmirescu, apoi erau semn de libertate în 1848 şi, evident, şi nu în cele din urmă, pregăteau unirea de la 24 ianuarie 1859”, cum aflăm din aceași sură citată de descopera.ro.
Pe treptele casei Bosianu a fost imortalizată în 1919 şi vizita în România a unei delegaţii franceze de seamă, conduse de Lucien Poincaré, rector al Universităţii din Paris şi vicerector al Academiei din Paris, vărul lui Henri Poincaré (unul dintre cei mai mari matematicieni francezi) şi fratele preşedintelui francez Raymond Poincaré.
O casă, un simbol… și oarece file de istorie…nedrept uitate…
