Hai să vezi ce a mai rămas din casa sculptorului Ion-Dimitriu Bârlad. Practici bune în Noul București!
„Astăzi (n.r. 16 iunie) s-a demolat o casă cu multă istorie și personalitate: casa sculptorului lon Dimitriu-Bârlad, care se găsea la intersecția străzilor Donizetti cu Paul Urechescu. Fațada din stânga avea efigiile lui Raffaello și Michelangelo, iar cea din dreapta, figurile celor doua fiice ale sale și a Reginei Maria . În această casă a copilărit Margareta Pâslaru, ea fiind nepoata sculptorului.
Fiind aproape de locație am dat o fugă să văd cu ochii mei locul. Emoția trăită a fost extrem de puternică. Te cuprind pe rând tristețea și ciuda de a vedea cum ceva atât frumos este redus la o grămadă de moloz. De pe trotuar se simțea mirosul de vechi specific casei, iar molozul trona în curte depășind cu mult nivelul gardului (încă rămas intact) peste care trona mândru un buldozer. În altă țară probabil aici ar fi fost muzeu sau cel puțin moștenitorii ar fi avut grijă de casă. Autoritățile ar fi luat măsuri pentru ceea ce arată ca o mutilare tacită și intenționată a orașului și a istoriei locului. Totul pentru un profit facil (de ambele părți: dezvoltator <—> autorități locale) și un bloc inestetic care va fi cel mai probabil mult mai înalt decât permite nivelul de înălțime al zonei.
Sunt foarte multe lucruri de spus, însă ce vreau să subliniez este faptul că nu există legi, reglementări sau educație în acest sens. Astfel că evenimente de acest gen au devenit o normalitate care nu este pedepsită ori sesizată de cetățeni sau autorități. Vrem o țară ca-n afară dar fără să luăm atitudine când se întâmplă astfel de evenimente”.
Un semnal tras de Andrei Neagu (singer-songwriter). Un semnal care putea fi tras, la urma urmelor de oricine cu… conștiință civică care trecea prin zonă…
Ion C. Dimitriu-Bârlad s-a născut la data de 17 mai 1890 în orașul Bârlad. A absolvit Liceul “Gheorghe Roșca Codreanu” din localitatea natală și apoi Școala de Belle-Arte din București, fiind remarcat de profesorul Dimitrie Paciurea (sculptură) si Fritz Storck (desen și sculptură). Ulterior a studiat și la Academia Julian din Paris (1913-1914).
Între anii 1910-1911, a urmat și cursurile Școlii militare de infanterie din București. A participat la Războiul de întregire a Neamului. A efectuat călătorii de studiu în numeroase țări din Europa (Italia și Grecia – 1921 și 1922; Spania – 1929). A lucrat ca profesor de desen artistic și liniar la Liceul Gheorghe Lazăr din București, după care a devenit inspector de specialitate (1927-1929).
El s-a afirmat în primul rând ca autor de monumente ale eroilor din primul război mondial, dar și prin numeroase busturi dedicate unor personalități ale științei și culturii românești (Titu Maiorescu, Vasile Pârvan, Bogdan Duică, Dimitrie Brândză, doctorul neurolog Gheorghe Marinescu, Generalul Ion Dragalina – 1920, Ion Bassarabescu, Ion Creangă, Ion Manu, Mihai Eminescu – 1930, Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu, Nicolae Leonard, Nicolae Gane, poetul Ion Dragoslav, prof. N. Longinescu, Raul Bulfinski, Samson Bodnărescu).
Dimitriu-Bârlad a obținut mai multe premii și distincții ca de exemplu Premiul Salonului Oficial din București (1911), Premiul de compoziție al Ministerului Artelor (1943), Ordinul “Meritul Cultural” cl. I pentru artă nr. 149068/30 octombrie 1943, Premiul de creație al Fondului Plastic (1949) și Premiul pentru lucrarea “Discobolul” al Uniunii Artiștilor Plastici (1952).
*Foto: Andrei Neagu
* Foto cu casa dinaintea demolării: Monica Mărăcineanu
