Fațada Palatului Adorjan I, una din clădirile emblematice ale orașului reabilitate recent, situată în piațeta din spatele Teatrului Regina Maria.
Imaginile au fost postate azi de Preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, Ilie bolojan, în chip de salut către Orașul ART NOUVEAU al româniei, care fascinează tot mai mult și atrage turiștii dar și aprecierile tuturor, ca un magnet.
*** Casele Adorján
Cuplul de arhitecți care au proiectat complexul cultural “Vulturul Negru”, Komor Marcell and Jakab Dezső, au dat personalitate unui colț semnificativ de oraş prin proiectarea a două case de raport unitare, asigurând, astfel, un racord expresiv al pieței Teatrului cu o stradă elegant a orașului de altădată. Aici, amprenta programului arhitectural al lui Ődőn Lechner este clar exprimată prin coerenţa abordării fațadei ca și o cortină continuă, bogat decorată, care ascunde atât structura cât şi funcționalitatea clădirii.
Clădirile cunoscute sub numele de Casele Adorján sunt primele edificii din Oradea ale arhitecţilor Komor Marcell şi Jakab Dezső. Atreprenorul ambelor clădiri a fost Sztarill Ferenc.
Proprietarul a fost Adorján Emil, unul dintre proprietarii Complexului Vulturul Negru. Acesta a cumpărat în 1902 terenul de pe colţul dintre Str. Patrioţilor cu Str. Moscovei, terenul de lângă magazia teatrului. În 1903, pe acest amplasament a fost construită Casa Adorján I (Str. Patrioţilor nr. 6). În această casă Adorján Emil şi-a avut locuinţa şi biroul de avocatură. Adorján Emil ar fi vrut să vândă terenul vecin (având 30 m de front stradal), dar, negăsind cumpărător, a ridicat aici un imobil de închiriat, denumit Casa Adorján II, în 1904-1905.
Casa Adorján I – str. Patrioților nr. 6
Clădirea, cu planul în forma literei „L”, are un gang spre curte în capătul aripii pe Str. Patrioţilor şi o intrare pietonală şi scara spre etaj, în extremitatea laturii de pe Str. Moscovei (nr. 4). Planimetria, funcţiunea, iniţială a imobilului poate fi doar presupusă în lipsa proiectului original. La parter se găsea probabil un singur apartament cu şase camere, al proprietarului, cu spaţiile de serviciu spre curte, cu intrarea din gangul de pe Str. Patrioţilor şi o altă intrare din curte. La etaj au existat probabil două apartamente cu câte patru sau cinci camere. La nivelul al doilea sunt spaţii de locuit şi podul. În prezent imobilul este recompartimentat în mai multe apartamente.
Arhitectură
Concepție inovatoare ce tratează fațada ca și cortină continuă primește o expresivitate monumentală deosebită la corpul de clădire de colț ridicată în 1903, acesta conferă cursivitate intersecției străzii Moscovei cu strada Patrioților.
Perspectiva cea mai bună pentru a le surprinde frumusețea o avem dacă le privim din axul clădirii de colţ. De aici observăm claritatea concepției decorative, felul unitar de tratare a demisolului și a celor trei nivele, ultimul fiind mansardat. Demisolul și primul nivel sunt tratate distinct în raport cu restul suprafeței fațadei. Cărămida aparentă de un roz delicat transformă ancadramentele ferestrelor în adevarate arcaturi. Un alt element de rafinament este cornisa sinusoidală, alcătuită și ea din aceleași cărămizi roz-pal, ce unifică, asemenea snurului prețios al unei broderii, linia orizontală superioară a nivelului al doilea cu liniile verticale, ascensionale, ale celor două timpane cu atice polilobate.
Toate liniile ce desenează cu prețiozitate fatadele sunt festonate cu butoni florali care fixează traseul dansant al broderiei liniare. Această soluție decorativă a fost aplicată de cei doi arhitecți și la palatul Fuchsl, în 1904.
Dar ritmul fațadelor este punctat și de buchete sau jerbe mai ample, cu motivele florale ce au în centru un bulb germinativ. Aceste broderii de o rară delicatețe s-au păstrat foarte bine, din fericire, în timp. Ele încă ne vorbesc despre gustul pentru rafinament și despre vitalitatea unui limbaj decorativ ce mai păstra ceva din strălucirea și parfumul stilului rococo.
Inflexiunea celor două fațade este cu deosebire elegantă. Arcul semicircular al amplei ferestre de la primul nivel este urmat, la nivelul al doilea, de un cochet balcon cu balustrada de fier forjat originală. Deasupra acestuia, pe sprinceana cornișei ușor arcuite, se înalță, dintr-un vas decorativ, pedunculul unui leandru.
Fațada dinspre strada Moscovei are câteva elemente distinctive care o definesc în mod particular. Axul ei este puternic plasticizat prin expansiunea, la nivelul al doilea, a unui bow-window al cărui volum pozitiv este imediat dublat, la nivelul al treilea, de golul umbrit al unei loggii. Fereastra ampla de sub bow-window mai păstrează, din fericire, în partea superioară, un foarte frumos vitraliu original, cu motive florale în perfectă armonie cu plastica decorativă a fațadei. Sticla colorată în masă, cu un joc sensibil de nuanțe, desenul precis, dar suplu, al conturului de plumb, compoziția echilibrată, toate aceste calități plastice ne fac să regretăm profund, odată în plus, dispariția treptată, accelerată iresponsabil mai ales în ultimii ani, a acestor inestimabile comori de artă europeană: splendidele vitralii ale orașului Oradea.
O altă prezentă plastică semnificativă a acestei fațade este poarta, a cărei feronerie originală s-a păstrat intact. Întâlnim și aici, ca și la palatul Stern, de exemplu, motivul stilizat al cozii de păun sau al unei păsări fantastice.
Poarta ne conduce în interior, în casa scărilor, care ne oferă spectacolul original al dantelăriei feroneriei. Desenul motivelor vegetale, prin fluiditatea și usoara lui asimetrie, este pătruns de spiritul Artei 1900.
Casa Adorján II – str. Patrioților nr. 4
Cel de al doilea imobil a fost construit de aceeași celebră echipă de arhitecți între anii 1904 și 1905. Fațada clădirii este o aplicare exemplară a viziunii arhitecturale a lui Ődőn Lechner. Destinația lui a fost una pentru apartamente de închiriat.
Arhitectură
Fațada este o interfaţă a spectacolului citadin, e un ecran plasat între funcționalitatea unei clădiri și ambientul citadin, ecran pe care se proiectează broderia exuberantă a decorției arhitecturale.
Fațada este riguros și simplu împărțită, cele trei nivele având același număr de ferestre. Diferentele sunt prezente doar la forma ancadramentelor. Această simplitate conceptuală este cultivată doar pentru a fi compensată generos de o deosebit de bogată decorație. O diafană dantelărie îmbracă întreaga faţadă. Câmpurile decorative din zidărie sunt festonate cu rozete, amplificate la rândul lor de chenare puternic vălurite. Aceste chenare festonate schimbă total aspectul ancadramentelor. Ele nu doar le amplifică, ci le conferă personalitate.
Jocul de texturi este un element important al limbajului plastic prin care este reinventată în totalitate fațada imobilului. De la rigos la neted, de la dens la transparent, de la aspru la delicat, de la fixat la volatil – faţada conține toate aceste voci contrastante. Ele sunt încununate de atica puternic ondulată. Punctul ei cel mai înalt marchează axul de simetrie ce trece prin golul inimii din timpan, prin amplul balcon cu balustada din flori de floarea-soarelui, simetrice și inflexibile, și prin poarta masivă de lemn decorată cu exact aceleași motive decorative ca și surata ei. (sursă documentare: https://www.oradeaheritage.ro/ )
