Biserica Neagră reprezintă azi unul dintre cele mai importante monumente de cult, dar și din punct de vedere al artei arhitectonice din Brașov și… nu numai.
Lăcașul a fost construit în două etape. A fost început în anul 1383, de către sașii burghezi prin strângerea unor fonduri, deoarece voiau să construiască o biserică de rit catolic, având hramul Sfintei Marii. Astfel, zeci de serii de meșteri au lucrat aproape 100 de ani, pentru a ridica binecuvântatul edificiu.
În anul 1689, biserica a primit numele de Biserica Neagră datorită fumului care înnegrise zidurile acesteia, din timpul incendiului care a avut loc în acel an. După incendiu, s-au reînceput lucrările bisericii, aceasta fiind a doua etapă de construcție a bisericii. Această etapă reprezintă legenda copilului de pe cornișa Bisericii Negre.
Vizitatorii pot vedea pe clădire, o statuie atipică pentru un lăcaș de cult. Este vorba despre imaginea unui copil care stă aplecat.
Legenda ne grăiește, peste veacuri, că un zidar s-a învoit să intre în slujba meșterului care se ocupa de lucrarea bisericii. Văzând că era foarte priceput și că ar putea să îi ia locul, meșterul a devenit invidios pe ucenicul său. Astfel, cuprins de gelozie, a hotărât să îl omoare pe acesta, cerându-i ucenicului său să ia ceva de pe cornișă, iar când acesta s-a aplecat meșterul l-a împins.
Moartea ucenicului său i-a adus pentru o vreme liniștea acestuia, dar a aflat de la ceilalți zidari că băiatul îl aprecia foarte mult și spunea numai lucruri frumoase despre el, sau cât de priceput era în meseria sa. Datorită remușcărilor, a decis să ridice pe locul de unde l-a împins pe acesta o statuetă care reprezintă un băiat aplecat. Nu a suportat povara faptei sale și s-a autodenunțat, astfel ca a fost condamnat la moarte.
… Sau, poate… un tragic accident
O altă versiune povestește că nu ar fi fost vorba despre o crimă, ci despre un nefericit accident. Se spune că într-o zi fiul unuia dintre muncitorii care lucrau la clădire a venit în vizită la tatăl său, care lucra în acel moment pe acoperișul bisericii. Acesta s-a urcat și a mers până la marginea acoperișului să vadă cât este până jos, dar s-a aplecat prea mult și a căzut. Deoarece tatăl său era foarte îndurerat de moartea fiului său, acesta a comandat o statuie care reprezenta un copil aplecat.
Fericit cel care se lasă purtat de poveștile zidurilor străvechi, ale frescelor și arcadelor, ale vieții pe care au trăit-o, cu înțelesurile ei și ale lor, cei dinaintea noastră. Spiritul unui loc încărcat de istorie e cel care ne inspiră, ne îndeamnă la reflecție și descoperire. Iar când totul este însoțit de muzică, se creează și poarta pe care intră bucuria.
Sunt șase sute de ani de când clopotele Bisericii Negre răsună în fiecare duminică. Șase sute de ani de istorie, credință, frumusețe. În interior, muzica divină a orgii alături de glasurile calde ale oamenilor urcă până dincolo de bolți și trezesc la viață bătrânele ziduri. Biserica Neagră este centrul spiritual al comunității săsești din Brașov, fiind în același timp cea mai de seamă scenă a reformei ecleziastice din Transilvania și leagănul culturii umaniste pentru regiune.
*Elemente similare, purtând, fiecare în parte, zeste de legend și simboluri se întâlnesc la pitoreștile biserici fortificate de la Biertan, Richis și pelișor din județul Sibiu, dar și la Catedrala Sf Margareta din Mediaș.
Foto: ziare.com
