Nu ai cum să nu fii mândru de locurile natale și de înaintașii tăi care au trăit vremuri crunte și tulburi, trecând prin războaie, molime, și alte calamități, dar totuși au pus umărul și au clădit această biserică. Această biserică, „biserica noastră” cum îi spun sătenii din Sebeșu de Jos (județulSibiu), această poartă către cer, care a ținut oamenii uniți și i-a ajutat să facă față urgiilor vremurilor tulburi scurse de-a lungul veacurilor.
Și cum nimic nu, este întâmplător, cineva care ne privește de sus, a vrut ca în timpul lucrărilor de renovare să iasă la lumină, în interior, ruinele unei mici biserici mult mai vechi. S-a întâmplat recent, în cursul lunii mai.
„După constatările domnului arheolog, biserica veche era atestată în documente la începutul secolului XVIII, dar nu se știe anul exact când a fost ridicată.
Conform monografiei satului nostru, documentată și scrisă de Nicolae Sasu, îngrijită și publicată în 2016 de către Ilie Dan Nanu la editura Armanis Sibiu, în satul nostru exista biserică dinainte de anul 1647, când principele Gheorghe Rakoczi îl numește pe preotul Ioan din Țichindeal, protopop peste 17 sate, printre care și satul Sebeșu de Jos.
De asemenea între fundațiile bisericilor, cea nouă și cea veche, au fost descoperite două morminte”, au scris cei ce administează pagina de socializare a satului Sebeșiu de Jos.
Concret, la Biserica Ortodoxă ”Adomirea Maicii Domnului” din Sebeșul de Jos, ca urmare a inițiativei preotului paroh Ion Popescu, a fost demarat proiectul restaurării lăcașului de cult. În cadrul activităților desfășurate se încadrează și cercetarea arheologică preventivă ce vizează doar interiorul bisericii ca urmare a necesității de înlocuire a pardoselii ce se găsea într-o avansată stare de degradare.
Cercetarea arheologică preventivă s-a impus ca urmare a faptului că biserica este monument istoric, înscris în Lista Monumentelor Istorice sub codul SB-II-m-B-12543. Cu sprijinul preotului paroh și al credincioșilor din parohie, a fost realizată această cercetare de către o echipă de arheologi compusă din prof. univ. dr. habil. Ioan Marian Țiplic (directorul Centrului de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Culturale din cadrul Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu – CCPISC-ULBS), asist. cercet. dr. Adrian Nicolae Șovrea și asist. cercet. dr. Alexandru Florin Cioltei (ambii din cadrul CCPISC).
Biserica actuală (biserica nr. 4) se știe că a fost construită în anii 1829-1830, deoarece vechea biserică (biserica nr. 3) devenise neîncăpătoare și s-a impus realizarea uneia care să permită participarea comunității la slujbele religioase. Din datele istorice preluate după lucrări mai vechi rezulta că biserica actuală a fost construită în jurul celei vechi fără a fi demolată decât la momentul când a fost finalizat și acoperișul noii biserici (biserica nr. 4). Planimetric, biserica actuală are un plan clasic de biserică sală cu naos, pronaos și altar semicircular, având pereții din piatră legată cu mortar și având pe latura de vest un turn-clopotniță.
Pentru a verifica informația cu privire la biserica veche de zid, arh. dr. Liviu Gligor, autorul proiectului de restaurare, a solicitat realizarea unui studiu arheologic ce a demarat luni, 30 mai 2022. Cercetarea arheologică a pus în evidență fundațiile vechii bisericuțe de zid (biserica nr. 3), două morminte din cimitirul ce a funcționat în jurul acesteia, morminte ce sunt în prezent în fața catapetesmei pe latura de sud a naosului, precum și o serie de obiecte, printre care fragmente de cărămizi de paviment, de țigle din acoperișul vechii biserici și un vas ceramic cu 4 monede și o scoică de mare ce au făcut parte dintr-o salbă.
Biserica veche (biserica nr. 3) a fost și ea o biserică sală cu pronaos, naos și altar poligonal și cu un turn pe latura de vest, fiind cu circa 6 m mai scurtă și cu cca. 2 m mai îngustă decât biserica actuală (biserica nr. 4). Fundațiile vechii biserici sunt păstrate în condiții foarte bune, fiind demolată cu mare grijă doar în partea ei de elevație.
Despre biserica veche de zid (biserica nr. 3) știm că era funcțională în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, deoarece pe harta localității din prima ridicare Iosefină a Transilvaniei (1769-1773) este prezentată imaginea unei biserici din zid pe locul pe care se află și astăzi biserica parohială. Coroborând acest izvor cartografic cu informația din pisania ce se află pe bolta parterului turnului de vest ([Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sf. Duh amin, făcutu-s-a această sf. biserică cu hramul Sf. Adormire la leat 1741 iar turnul la leat 1770]) putem spune, cu privire la cronologia monumentelor de cult din zid, că biserica nr. 3 datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe de zid din zona Sibiului.
În data de 2 iunie, autoritățile anunțau încă o descoperire: Lângă fundația bisericii noi a fost descoperit și un vas de lut cu ofrande de consacrare. Conținutul urmează să fie cercetat împreună cu alte mici relicve descoperite.
Sebeșu de Jos este un sat cu vechi și neasemuite tradiții în comuna Turnu Roșu din județul Sibiu, Transilvania, România. În 1925, 100 de familii de sibieni din Sebeșu de Jos au plecat în Banat unde au înființat mica localiate Albina, la mică distanță de Timișoara.
foto: Sebeșu de Jos/Facebook
