Diferența dintre un montaj corect și unul superficial nu se vede în ziua instalării, ci peste două sau trei sezoane, când aparatul consumă vizibil mai mult sau începe să facă zgomot neobișnuit.

Poziția unității exterioare, prima sursă de probleme

Unitatea exterioară este componenta cea mai frecvent montată prost, pentru că cel mai adesea decizia se ia în funcție de fațada disponibilă, nu de condițiile de funcționare ale echipamentului. Trei greșeli revin constant.

Prima este expunerea directă și prelungită la soare, în special pe fațadele orientate sud sau sud-vest. Unitatea exterioară disipă căldura extrasă din interior prin schimbătorul de căldură; dacă aerul din jurul ei este deja fierbinte pentru că bate soarele direct pe carcasă ore în șir, eficiența acestui schimb scade, iar compresorul trebuie să lucreze mai mult pentru același efect de răcire în interior. O copertină sau un parasolar simplu, montat astfel încât să nu blocheze fluxul de aer, poate reduce această problemă considerabil.

A doua greșeală este montajul fără spațiu suficient de ventilație în jurul unității, fie prea aproape de un perete, fie într-un colț închis, fie sub un balcon cu parapet plin. Unitatea exterioară are nevoie să tragă aer proaspăt și să evacueze aerul cald fără să îl recircule pe sine. Producătorii recomandă distanțe minime libere în jurul carcasei și față de orice obstacol frontal, iar aceste distanțe variază de la un model la altul; ele se regăsesc în manualul de instalare al fiecărui aparat și trebuie respectate ca atare (distanțele exacte rămân de confirmat în manualul producătorului pentru fiecare model în parte).

A treia problemă, mai puțin vizibilă imediat, este montajul pe console prea slabe sau prost fixate, care transmit vibrația compresorului către perete și, în timp, se pot deteriora sub greutate și expunere la intemperii. O unitate exterioară montată corect stă fixă, la un nivel accesibil pentru mentenanță (curățarea bateriei de condensare, verificarea presiunilor), fără să fie nevoie de schele sau alpinism utilitar de fiecare dată când se face un service.

Traseul de freon, lungimea și izolația contează

Traseul de cupru care leagă unitatea interioară de cea exterioară transportă agentul frigorific și este dimensionat de producător pentru o lungime maximă recomandată. Peste acea lungime, sau cu prea multe coturi strânse, performanța aparatului scade, pentru că presiunea agentului se modifică pe traseu, iar compresorul nu mai lucrează în parametrii pentru care a fost calibrat. Instalatorii serioși calculează încărcătura de agent frigorific în funcție de lungimea reală a traseului montat, nu doar pun cantitatea standard din fabrică, mai ales atunci când traseul depășește lungimea de bază menționată în manual.

Izolarea termică a țevilor de cupru este la fel de importantă cât dimensionarea lor. O izolație subțire, deteriorată sau montată neetanș permite condensarea umidității din aer direct pe traseu, ceea ce înseamnă picurare pe perete sau pe tavanul fals prin care trece țeava, plus pierderi de eficiență termică pe toată lungimea traseului. Pe trasee lungi, montate prin poduri neventilate sau de-a lungul unor fațade expuse la soare, calitatea izolației face diferența dintre un montaj care funcționează silențios ani de zile și unul care necesită intervenții repetate.

Evacuarea condensului, detaliul ignorat cel mai des

Aici apare, probabil, cea mai frecventă greșeală de montaj la aparatele rezidențiale. Unitatea interioară produce condens constant în timpul funcționării în modul de răcire, iar acest condens trebuie evacuat printr-un furtun cu pantă continuă, fără puncte joase în care apa să stagneze și fără porțiuni orizontale prea lungi fără susținere. Când furtunul este montat fără pantă suficientă, sau are un cot în care apa se adună, condensul nu se scurge, apare o presiune de retur, iar apa începe să picure din unitatea interioară direct pe perete sau pe tavan.

Tocmai pentru că poziționarea corectă a unității, dimensionarea traseului de freon și panta de evacuare a condensului sunt interdependente și greu de corectat ulterior fără intervenții costisitoare, tot mai mulți proprietari preferă să lucreze de la început cu firme care oferă montaj aer conditionat cu instalare inclusa, astfel încât responsabilitatea pentru poziționare, traseu și evacuare rămâne pe partea celui care a furnizat aparatul, nu se împarte între mai mulți furnizori și un instalator angajat separat.

Un al doilea aspect frecvent neglijat este destinația finală a furtunului de condens. Acesta trebuie direcționat către o rigolă, o gură de scurgere pluvială sau un punct de canalizare, niciodată lăsat să picure liber peste un acoperiș terasă neimpermeabilizat, peste tâmplăria unui vecin de la etajul inferior sau, în cazuri și mai problematice, direct în instalația de canalizare menajeră fără sifon de aerisire, ceea ce poate aduce mirosuri neplăcute înapoi în locuință. La blocuri, evacuarea condensului către spațiul comun sau către fațada vecinilor este frecvent motiv de conflict și, în anumite regulamente de asociație, poate fi chiar interzisă explicit.

Montajul unității interioare, poziția care influențează confortul

Unitatea interioară trebuie montată la o distanță suficientă de tavan, astfel încât aerul aspirat din partea superioară să circule liber, și la o distanță suficientă de orice mobilier sau perdea care ar putea bloca fluxul de aer refulat. Montată prea aproape de tavan, unitatea aspiră aer care nu s-a amestecat complet cu restul încăperii, iar senzorul de temperatură din interiorul aparatului primește o citire nereprezentativă pentru restul camerei, ceea ce face ca termostatul să oprească răcirea prea devreme sau prea târziu față de senzația reală din cameră. Distanțele exacte recomandate variază între producători și modele și sunt indicate punctual în manualul de instalare al fiecărui aparat, de confirmat pentru fiecare model în parte.

Poziția pe perete trebuie de asemenea aleasă astfel încât fluxul de aer rece să nu bată direct și continuu pe un pat, pe un birou sau pe o canapea, aspect mai degrabă de confort decât tehnic, dar la fel de important pentru mulțumirea beneficiarului final.

De ce contează garanția și de ce merită verificarea instalatorului

Majoritatea producătorilor de aparate de aer condiționat condiționează garanția tehnică de o instalare efectuată de personal autorizat, cu documente care atestă calificarea (autorizația ANRE pentru partea electrică, atestatul pentru lucrul cu agenți frigorifici). Un montaj făcut informal, fără aceste calificări, poate lăsa proprietarul fără acoperire de garanție în cazul unei defecțiuni de compresor sau de etanșeitate a circuitului de freon, chiar dacă aparatul în sine este de calitate.

Înainte de a stabili o dată de montaj, este utilă o listă scurtă de întrebări pentru instalator: câți metri va avea traseul de freon și dacă lungimea respectă limita recomandată de producător pentru modelul ales, unde exact va fi poziționată unitatea exterioară și dacă va avea spațiu de ventilație suficient, unde se va evacua condensul și dacă traseul are pantă continuă, cine testează etanșeitatea circuitului la finalul montajului și ce documente rămân pentru garanție.

Un răspuns evaziv sau grăbit la oricare dintre aceste puncte este un semnal de avertisment mai relevant decât prețul ofertei. Un montaj bine gândit costă puțin mai mult timp la instalare, dar economisește ani de funcționare fără probleme, exact în sezonul în care aparatul chiar contează. (P)