S-a… născut dintr-o poveste de dragoste: Podul Grant! Este povestea de dragoste dintre un foarte tânăr scoțian și o fată din neamul Goleștilor.
Effingham Grant, în vârstă de doar 16 ani, ajunge în Valahia ca secretar al consulului britanic. Aici o cunoaște pe Zoe Racoviță, nepoata lui Dinicu Golescu, de care se îndrăgostește lulea, se căsătoresc și fac nici mai mulți, nici mai puțini decât 16 copii, naturalizați români prin decizia Senatului.
Tinerii moștenesc Palatul Belvedere și la vârsta de 34 de ani, Effingham Grant se lansează în afaceri. Înființează Manufactura de tutun Belvedere, ulterior aceasta devenind Regia Monopolurilor Statului, adică zona Regiei de azi.
Apoi înființează prima crescătorie de orhidee, vezi Strada Orhideelor de azi.
Unul dintre cei 16 copii, Robert Grant, se face inginer și participă la construirea unui pod peste calea ferată, dinspre Calea Griviței spre Calea Crângași. Podul s-a numit Effingham Grant, în onoarea tatălui lui Robert.
A fost o iubire ca-n povești care s-a sfârșit brusc în 1892, când Zoe moare de boală și după numai două saptămâni moare și Effingham, de tristețe și singurătate.
Effingam Grant avea o soră, Mary Grant, care s-a măritat cu C A Rosetti, devenind Maria Rosetti și pe care Rosenthal a pictat-o, chipul ei devenind „România revoluționară” în 1848.
Primul pod, inaugurat în 1909 consta din patru tabliere metalice din oțel pudlat, cu deschiderea de 42 m, cu grinzi cu zăbrele calea jos, de tip Schwedler, care au fost recuperate de la podul peste râul Putna Seacă, de pe linia Buzău-Mprășești, când acestea au fost înlocuite cu altele din oțel. Ulterior, când au fost construite cele două linii de acces în depoul București Călători, podul Grant a fost lungit cu două deschideri de câte 10 m, din grinzi metalice înglobate în beton.
În anul 1929, „Atelierele Centrale de Poduri”, întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România, specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, a executat lucrări de consolidare a Podului Grant.
* La sfârșitul anilor ʼ70 și începutul anilor ʼ80, paralel cu acesta a fost construit un nou pod. Noul pod Grant, care trece peste un grup de căi ferate de 136 de metri lățime, a fost construit conform noilor standarde antiseismice stabilite după cutremurul din 1977. A fost aleasă o structură economică constructiv, cu grinzi precomprimate de beton, o tehnologie constructivă avansată, realizată cu resurse românești la întreprinderea Granitul.
Pasajul principal asigură pe fiecare sens circulația traficului auto pe două benzi și a tramvaiului pe o linie, lățimea totală pentru un sens fiind de 10,50 m cu banda de 1,20 m între ele. În afară de pasajul principal există și 6 pasaje amplasate pe bretelele de legătură cu diversele artere de circulație din zonă. Pasajele de acces din calea Giulești și de coborâre pe calea Giulești asigură circulația vehiculelor pe o bandă în sens unic, având lățimea de 5,50 m. Celelalte pasaje pe bretele asigură circulația rutieră pe două benzi de circulație, câte una pe sens, având o lățime totală de 11,00 m.
foto: ziare.com, Facebook
