Cărămida… CÂT O CARTE DE ISTORIE… este un material de construcție folosit încă din cele mai vechi timpuri. Arta adevarată în producerea cărămizilor poate fi văzută în varietatea mare de texturi și tratamente ale suprafeței, aspecte care reprezintă o amprentă personală a fiecărui producător. Astăzi, cărămida este folosită pentru structuri de rezistență, pentru ziduri interioare obișnuite, pentru decorarea unor suprafețe interioare sau exterioare, în pavaj și chiar în construcții de artă modernă. Nici un alt element de construcție nu oferă atâtea posibilități pentru realizarea unor efecte arhitecturale unice.
Cea mai veche formă de cărămidă a fost realizată din nămol întărit, datează din anul 7500 î.Hr. și a fost descoperită în regiunea văii superioare a fluviului Tibru. Primele cărămizi uscate de soare au fost făcute în Mesopotamia (pe teritoriul actual al Irakului), în vechiul oraș Ur, în jurul anului 4000 î.Hr. Alte exemple de civilizații care au folosit cărămida sunt egiptenii antici, romanii și chinezii. În ceea ce privește civilizația romană, există dovezi concrete care atestă utilizarea cărămizilor. Acestea sunt adesea inscripționate cu marca legiunii care a supravegheat producția lor.
În perioada Renașterii și a Barocului, pereții de cărămidă nu au mai fost atât de populari, zidăria fiind de foarte multe ori acoperită cu ipsos și cu picturile specifice stilului. Totuși, în secolul al XVIII-lea, pereții din cărămidă au revenit, fapt ilustrat prin clădirile din cartierul olandez din Postdam . Cărămida a fost folosită adesea chiar și în zonele în care piatra era la îndemână.
Proprietăți
Presiune, umiditate. Cărămida este utilizată în domeniul construcțiilor deoarece acest material este rezistent la presiune și umiditate.
Temperatură. În cazul termoblocurilor (cărămida mai eficientă), se folosesc proprietățile termoizolante ale aerului. Astfel, o cărămidă performantă asigură termoizolație. De exemplu, cărămida care posedă un volum mare de goluri verticale are un grad mai înalt de izolație termică.
Izolație fonică. În funcție de tipul construcției, se folosește o cărămidă de o anumită grosime. Unul dintre avantaje constă în faptul că acest material, la grosimea corectă, oferă izolație fonică.
Rezistență generală. Prin folosirea cărămidei, se întărește structura de rezistență a clădirii. Pentru o casă realizată din cărămidă, se poate face mai ușor o asigurare, deoarece este considerată mai puțin supusă riscurilor decât o casă făcută din alte materiale. Această rezistență a cărămidei o face să nu se schimbe în timp, păstrându-și structura compactă și stabilitatea. Materialul nu îmbătrânește și nu se degradează ușor.
Rezistență seismică. Conform cerințelor legale, un bloc ceramic trebuie să se supună unor coduri de proiectare, pentru a oferi rezistență în caz de cutremur. În legislația românească codul de proiectare seismică este P100-2006.
Rezistență la foc. Cărămizile moderne sunt ignifuge, împiedicând răspândirea flăcărilor și rezistând la temperaturi mari. În mod normal, cărămida ar trebui să reziste la temperaturi de aproximativ 1000 grade Celsius.
Rezistență la compresiune. O cărămidă bună trebuie să aibă o mare rezistență la compresiune. Prevederile de proiectare seismică românești cer ca rezistența la compresiune a elementelor pentru zidărie structurală să fie cel puțin egală cu 7,5 N/mm2. De exemplu, rezultatele testelor de laborator pe blocurile ceramice cu goluri vertical Brikston se situează la o medie de 20 N/mm2, ajungând în multe cazuri să depășească valoarea de 35 N/mm2.
Caracter ecologic. Cărămida realizată numai din argilă și nisipuri argiloase este un produs natural, ecologic 100%.
Culoare Culoarea bucății de cărămidă este influențată de conținutul chimic de minerale al materiei prime, de temperatura de ardere și de atmosfera din cuptor. De exemplu, cărămida de culoare roz are un conținut mai ridicat de fier, cărămida albă sau galbenă are un conținut mai mare de var. Pe măsură ce temperatura crește, cele mai multe cărămizi ard în nuanțe de roșu deschis până la rosu închis, violet și chiar la maro. Cărămizile din silicat de calciu au o gamă mai largă de nuanțe și culori, în funcție de coloranții utilizați.
Numele de cărămizi pot reflecta originea lor sau nuanța specifică, cum ar fi cărămida specifică Londrei sau cea numită Alb de Cambridgeshire.
Cărămizile formate din beton sunt numite blocuri, și sunt de obicei de culoare gri pal. Acestea sunt agregate mici, realizate din beton uscat, într-o gamă mult mai largă de forme și dimensiuni. În incercarea de a imita cărămida de lut, acestea suferă foarte multe tratamente.
Demn de știut…
în România existau instalate capacități de producție 3,8 milioane de metri cubi de cărămidă, iar piața de cărămidă era evaluată la 60 de milioane de euro.
În anul 2012, în România, piața de cărămidă era de 1,9 milioane de metri cubi.
În anul 2007, piața de cărămizi a avut o valoare de 200 de milioane de euro, având un volum de 2,5 milioane de metri cubi, din care 25% au provenit din import, într-o piață totală de materiale de zidărie de aproximativ 5 milioane de metri cubi.
Țările din care s-a importat cel mai mult în 2007 au fost Ungaria, Croașia și Serbia.
*Foto 1- Ziguratele din Mesopotamia- Mileniul III î. Hr. (sursă: Facebook)
*Foto 2- Ruinele palatului Cantacuzino- Filipeștii de Târg- Prahova (sursă- Prahova Business)
