Oravița are un teatru inspirat de o celebra sală vineză care nu mai există. Inaugurat în 1817, Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” a urmat modelul vechiului Burgtheater din Viena. Interiorul său, cu decorațiuni în stil rococo și nuanțe de roșu și auriu, amintește de eleganță sălilor de spectacol de odinioară. În acest colț de Banat, arhitectura păstrează astfel o legătură cu o clădire dispărută din capitala Austriei.
Ridicarea teatrului a fost susținută prin contribuțiile unei întregi comunități. Potrivit istoricului Ionel Bota, în prezentarea publicată de Primăria Oravița, pentru amenajarea lui au donat locuitori, funcționari, oameni implicați în minerit și persoane din localitățile învecinate. Dorința de a avea un spațiu dedicat teatrului și muzicii adunați oameni din medii diferite în jurul aceluiași proiect.
În aceeași prezentare este explicată și legătura concretă cu Viena. Arhitectul Ion Niuny ia cerut colaboratorului său vinez, Ieronimus Platzger, să preia organizarea interioară a Burgtheaterului. Pictorul Francisc Knée a pus în practică la Oravița schițele și ideile inspirate de modelul austriac. Asemănarea nu era, așadar, întâmplătoare, ci făcea parte din concepția sălii încă de la amenajarea ei.
Interiorul este partea care atrage cel mai multă privirea.
Prezentarea culturală SoNoRo Conac evidențiază ornamentele rococo, asociate unei clădiri realizate în spiritul barocului vienez. Roșul și auriul, liniile curbe și decorațiunile bogate alcătuiesc un decor care merită privilegiat separat de spectacolul de pe scenă. Sala însăși devine o parte a experienței, prin felul în care se încadrează scena și locurile spectatorilor.
Un detaliu important este că acela că modelul teatrului orăvițean nu trebuie confundat cu actuala clădire Burgtheater din Viena. Vechiul edificiu vienez a fost demolat la sfârșitul secolului al XIX-lea, după cum amintește istoricul publicat de municipalitate. Tocmai această dispariție îi da teatrului din Oravița o semnificație aparte: păstrează, dimensiunile mai mici, elemente ale unei amenajări care nu mai poate fi văzută în clădirea originală.
De remarcat, de asemenea,că istoria locului cuprinde și întâlniri cu nume importante ale culturii române. Documentarea lui consemnează prezența lui Mihai Eminescu, în 1868, alături de teatru de trupa lui Mihail Pascaly , precum și concertul susținut de George Enescu la 5 noiembrie 1931. Dincolo de ornamente și de modelul vinez, asemenea moment arată că sala a fost un spațiu al vieții artistice, nu doar o construcție cu aspect deosebit.
Povestea teatrului din Oravița reunește inițiativa localnicilor, influența arhitecturii vineze și amintirea artiștilor care au trecut pe aici. Farmecul său nu stă numai în vechime sau în combinația de roșu și auriu. Stă și în această legătură neobișnuită dintre două orașe: o sală din Banat continuă să amintească de un teatru pe care Viena l-a pierdut.
Construcții Smart este membru al Reușita Group.
