Foto 1: VITRALIU magnific pe tavanul ultimului etaj al BIBLIOTECII LELLO din orașul PORTO – PORTUGALIA
Strada Carmelita 144
Instituția a fost inaugurată în 1906 și poartă semnătura ing. Francisco Xavier Esteves.
Livraria Lello & Irmão, cunoscută în limba engleză sub denumirea de librăria Lello, este o librărie situată în parohia civilă Cedofeita, Santo Ildefonso, Sé, Miragaia, São Nicolau e Vitória, în municipalitatea portugheză nordică Porto.
Alături de Bertrand din Lisabona , este una dintre cele mai vechi librării din Portugalia și frecvent cotată printre librăriile de top din lume (clasându-se pe locul al treilea în listele editorului de ghiduri Lonely Planet.
n 1869, a fost fondată Livraria Internacional de Ernesto Chardron , dintr-un magazin de pe Rua dos Clérigos de către francezul Ernesto Chardron. După moartea fondatorului său, la vârsta de 45 de ani, firma a fost vândută către Lugan & Genelioux Sucessores .
Alternativ, în 1881, José Lello împreună cu cumnatul său au creat firma David Pereira & Lello. Dar, în anul următor, după moartea lui David Lourenço Pereira, stabilimentul a început să fie operat ca José Pinto de Sousa Lello & Irmão , când s-a asociat cu fratele său mai mic (António Lello). Frații s-au născut într-un proprietar în Villa Ramadas (Fontes), în municipalitatea Santa Marta de Penaguião : ambii au devenit membri proeminenți ai burgheziei intelectuale din Porto până la începutul secolului.
Librăria este flancată de magazine și are fațade către Praça de Lisboa , aproape de clădirea Facultății de Științe a Universității din Porto, de turn și de Biserica Clérigos,
Planul dreptunghiular acoperă două etaje, reprezentând o masă simplă, acoperită cu țiglă. Fațada sa principală este orientată spre sud, spre Ruas das Carmelitas și legată de Praça de Lisboa. Exteriorul clădirii are o arhitectură mixtă care sugerează elemente neo-gotice și Art Nouveau , iar în interior, elemente implicate Art Deco.
La primul etaj, include arc bătut, împărțit în trei vane, cu arcul central care asigură intrarea în clădire și ferestre laterale decorative, fiecare surmontată cu steag adaptat arcadei. [3] Deasupra acestui arc sunt trei ferestre dreptunghiulare alungite flancate de două figuri pictate reprezentând „Arta” și „Știința” (opera profesorului Jose Bielman).
Terminarea fațadei sunt împletituri pătrate surmontate de trei vârfuri decorate, cu câte doi pilaștri pe ambele părți, înălțiți cu vârfuri de design egal. Elementele decorative completează fațada cu forme geometrice alternante care circuitează și numele firmei LELLO & BROTHER peste prova, toate vopsite în culori vii care scot în evidență vopseaua albă de pe fațadă.
Memoria vremii reșine că în 1891, Librăria Chardron a achiziționat unitățile AR da Cruz Coutinho și alte librării din oraș. Acest lucru l-a determinat în cele din urmă la vânzarea părții sale din librăria Chardon fraților Lello, în 1894. Aceste achiziții au inclus ulterior vânzarea din 7 aprilie 1898 a firmei Livraria Lemos & Co.
Frații l-au angajat pe inginerul Francisco Xavier Esteves (1864-1944) pentru a construi noua librărie de pe Rua das Carmelitas . [3] În 1906, a fost inaugurată Livraria Lello .
Până în 1919, librăria a fost pur și simplu desemnată ca Lello & Irmão, Lda. Odată cu adăugarea lui José Pereira da Costa în 1930, librăria a început să fie cunoscută pur și simplu ca Livraria Lello. [3] Dar, între 1930 și 1940, a devenit din nou desemnată Lello & Irmão .
La 14 decembrie 1981, a existat o propunere de clasificare a magazinului de către Delegação Regional do Norte ( Delegația Regională de Nord ) a Secretarului de Stat pentru Cultură. [3] A durat aproape un deceniu, până când președinția IPPAR a emis un mesaj pentru a deschide un proces de clasificare (la 28 septembrie 1993). Consiliul consultativ IPPAR a favorizat înființarea sa ca Imóvel de Interesse Público ( proprietate de interes public ) pm 24 martie 1994.
În 1995, Lello & Irmão au creat o nouă societate: Prólogo Livreiros SA , care a precedat redeschiderea acesteia la 15 martie 1995, după o perioadă de restaurare și remodelare.
Secretarul de Stat pentru Cultură a solicitat o prezentare la 14 martie 201 pentru a stabili o zonă de protecție specială (ZEP) pe site, care a fost completată de DRCNorte (la 12 aprilie). Propunerea a fost văzută ca o inițiativă pozitivă de către Consiliul Național al Culturii la 31 mai. Decizia ZEP a fost publicată la 28 ianuarie 2013 (Anunțul 35/2013, Diário da República, Série 2, 19).
Începând cu iulie 2015, librăria a început să solicite taxe de intrare pentru vizitatori. Pe 21 aprilie 2016, a fost ridicată o murală artistică pentru a ascunde schela amplasată pe fațada clădirii, în timpul restaurării acesteia, de către scriitorul de graffiti Dheo și colegul Pariz One. Dheo a pictat zona centrală a picturii cu o grămadă de cărți vechi, o lumânare aprinsă și o sticlă de vin Porto, în timp ce restul a fost pictat de Pariz One cu forme geometrice, referindu-se la vitraliul din interiorul librăriei. Lucrarea a durat două luni pentru a produce.
La 31 iulie, în urma restaurării, fațada principală a clădirii a fost descoperită, arătând griul primitiv recuperat testat în laborator.
* Vitraliul este o compoziție decorativă formată din bucățele de sticlă colorată, dispuse simetric sau asimetric și legate între ele prin rețele de plumb și prinse prin tije metalice de cadrul ușii sau ferestrei. Vitraliul se poate monta și în lemnul ușilor, fie ele exterioare sau interioare.
Originile vitraliilor se pierd în istorie. Tehnica a fost derivată probabil din fabricația bijuteriilor și mozaicurilor. Vitraliile, asa cum le cunoaștem azi, se pare că au apărut o dată cu construirea bisericilor, cele mai vechi datând din secolul al X-lea. Tehnica vitraliului, în linii mari neschimbată până astăzi, a fost descrisă de călugărul Teophilus pe la anul 1100. Stilul gotic, cu biserici din ce în ce mai înalte, dar și mai luminoase, a folosit vitraliile la o scară nemaiîntâlnită până atunci.
foto: The world Art Nouveau, Wikipedia
